fbpx

Pentru a ne înțelege mai bine intențiile, este util să vă prezentăm întâi câteva gânduri lămuritoare scrise de Constantin Noica în volumul  ”Cuvînt împreună despre rostirea românească”[1]. Este vorba despre cuvinte care se pierd și s-ar putea ca astfel să ne sărăcească.

 

<< Cine e vinovat de pierderea câte unui cuvânt în viața societății? Să fie bătrânii, tinerii? Să fie dascălii, scriitorii, omul de pe stradă? N-o știm bine. Dar întreaga obște plătește pentru moartea câte unui cuvânt și am putea-o vedea limpede în cazul cuvântului petrecere. >> […]

<< Verbul a petrece a mai păstrat ceva din bogăția sa trecută, în timp ce substantivul de petrecere a ajuns în gura copiilor sau prin taverne. Însă tocmai substantivul este cel care dă măsura maturității unei limbi și societăți. >>

<< Astăzi nu mai știm bine dacă lipsește vieții un cuvânt pentru petrecerea bună a timpului, sau dacă nu cumva lipsa cuvântului este cea care sărăcește viața de o bună petrecere. >> […]

<< Nu știm ce fac alte popoare cu răgazurile. Dar ce face românul? Petrece. În măsura în care răgazul reprezintă o cucerire a omului, în petrecerea acestuia trebuie să culmineze și omenescul lui. Dar petrecere vine de la pertrajicere, cu acel trajicio, transjicio, care însemna la început aruncare a podului peste și trecerea dincolo. În petrecere ai și per și trans, și prin și peste. Petrecerea este deci, dacă poți spune astfel, peste-prin-trecere. Care ne e trecerea prin și peste? Dar aceasta e. problema, și nu răspunsul; iar așa cum s-a spus că sensul vieții este săți pui problema sensului vieții, înțelesul adânc al petrecerii de viață ar fi să te întrebi statornic: ce ai de făcut cu petrecerea ta prin viață? >>

 

Acum putem explica mai ușor ce se petrece în culisele studioului pentru dezvoltare contiunuă Continuu.

Dezvoltarea personală, drumul către împlinirea ființei tale, cere străduință și stăruință. Degeaba muncești pentru trai și ranguri dacă nu-ți dai și ocazii de odihnă și nu le prețuiești. Ca să le prețuiești însă e nevoie să găsești și să rafinezi o filosofie de viață, iar asta cere să-ți pui în mod constant întrebarea ce am să fac cu petrecerea mea prin viață?” Îți pui adesea această întrebare?

Hai, fă un experiment mental și pune-ți-o serios, chiar acum. Ia-ți un răgaz suficient și reflectează la ea.

Mai poate fi redus înțelesul cuvântului ”petrecere” doar la sensurile de ”reuniune” și ”distracție” la care tinde să îl reducă societatea de azi, cea de consum? Ce înseamnă pentru tine ”petrecerea prin viață”? Ce sensuri îi descoperi?

În fine, ca să punem punct și virgulă experimentului, te gândești la cum ar fi rodnic săți petreci răstimpurile tale de răgaz?

Acum îți putem dezvălui ce se petrece în culisele studioului Continuu. Concepem oportunități de petrecere eficientă în momentele de respiro, prin experiențe inspirate din practica artelor scenice.

Sperăm să fiți și voi fascinați! 🙂

[1] Constantin Noica, Cuvînt împreuna despre rostirea românească – Humanitas (1996)